!o nouă știință o nouă gnoză înalță sufletul
dar eu mă îndrept tot mai des
spre locuri cu totul umile
unde am fost îngenunchiat: unde nimeni
nu era lîngă mine: unde trebuia să pompeze inima
să pompeze străin era totul
ca la benzinărie... nu mi-a lipsit curajul
de-a mă duce acolo unde nu te-ajută nimeni
și tot ce m-a lovit eu am primit în față
dar e celula morții sunt acei pumni în inimă
razele reci de sticlă ale lunii
cînd cel pribeag în Þara
Verii suspinînd se-ntoarce doar
să-ți spună că nu e Moarte
și aceasta nu e un lucru fericit!