Mă simt străină de a mea suflare,
Străină de-al meu trup pământesc.
Fără viață și inimă azi mi se pare
Că spre Þara Pierzaniei eu pășesc.

Mă simt străină de al meu suflet,
De-ale mele gânduri și priviri.
Pe chipu-mi de lut nu mai e zâmbet,
N-au mai rămas nici amintiri.

Străină mi se par în propria-mi casă,
Prin labirint cu spaimă rătăcesc,
Căci ceea ce simt foarte rău mă-apasă,
Dar nu simt nimic. Nu-mi pasă că trăiesc.