Ca și istoria,
viața lui a început cu ultima suflare.

Până ghioceii
n-au scris cu trupurile lor
pe movila din tâlva zânii:
Ultimul poet
mi s-a părut un Malagamba întârziat
pe străzi ascunse de lumina zilei
în care-și ducea veacul,
cântând din jumătatea goală a sticlei
pentru fața nevăzută a lunii.
Un tip bizar
purtând ochelari fumurii cu oglindă retrovizoare
întrerupea jocul cu mingea de cârpă
pe maidanul fără tușa timpului.

Ultima oară,
l-am văzut purtând în spinare o doamnă cu nasul coroiat
care-i șoptea la ureche:

'Povestea magului rătăcitor prin stele'.