AÈ™ putea
să-ți cânt infinirea
din ochi
cu propria mea impudoare
să-ți cânt alunecarea
cu nereușite oftaturi și strâmbe deziluzii.
AÈ™ putea.

Nu pot
să întâmpin uimirea cu sâmburi de tăcere
să răsucesc neuitarea frângând iluzia plăcerii
a umbrei de sine
a putinței de-a fi.
Nu pot.

Mi-e dor
de uitare
pentru că-ți tremură privirea
de verdeață
pentru că-ți alunecă gândul
de soare
pentru că uneori zâmbești
de nimic
pentru că prin preajmă nu ești.
Mi-e dor