azi mi-am trimis toți îngerii la plimbare
i-am amăgit că au aripi noi la magazinul din colț
obișnuita cafea îmi amintea de nopțile nedormite
profitam să mai fumez o ultimă țigară înainte
(aveam nevoie de curaj)

cu o privire nebună am deschis cordul
șiroaie șiroaie lame de cuțit
caietele mele de poezii se adunaseră
din toate părțile


sistematic totul s-a restrâns într-un cerc
un scaun pe care am așezat centrul meu
eram eu
un bărbat trăgea de mine să plec
el nu avea scaun
**ai putea să mă lași pe mine
tu nu ai nevoie de nimic
eu am nevoie de glorie de cărți
unde să pierzi să te pierzi**

au început să curgă literele cifrele cuvintele
blestemele tinereții visele neîmplinite

trecuse deja prea mult
îngerii întârziau să vină
eu nu mai puteam
culegeam culegeam
coseam coseam
aruncam aruncam
dar nu făceam față

îngerii s-au întors cu aripi
aveau în mână o inimă