O voce liniștită îmi șoptea în ceas de zi...
orbit de auzul neînsemmat,al glasului neînțeles.
Și trezindu-mă din visul nefiresc
mă scufund iarăși in eternitatea alte-i lumi de zi...

plecând spre nisipul neted al mării întunecate
și privind în zarea neagră,a apusului de seară
zărind triunfător un chip angelic întâlnit odinioară,
pe drumurile uscate ale vieții întunecate.