femeia trecea visătoare
prin pana poetului
se descălța de fiecare dată
când trecea pe la el
la ușă o întâmpinau
o mulțime de animăluțe

el se făcea că-i pasă
de genul feminin
tocmai terminase cu autosatisfacția

îi spunea că-i frumoasă
niciodată nu mai văzuse femei
era un obiect de cercetare
dar își mângăia cu iuțeală animalele

într-un final
se hotărâse să încerce
în fond animalele
n-o să-i plece de acasă
știa cum să le hrănească
din instinct

femeia nu pricepea nimic
era absorbită să-și aranjeze șuvițele
să se privească în oglindă
spre a-și descoperi nurii

el alerga cu ochii
era suficient
se strecurase destul
îi furase mingea roșie
începând să o lovească
de pe un picior pe altul

după o jumătate de oră
ea își puse pantofii
luă ce mai rămăsese din minge
și fără să mai privească în oglindă
plecă

animalele o conduseră
până la ușă