Ce-nseamnă a fi celebru? Viteji suntem cu toÈ›ii.
Şi dârji. Eroii sânt născuÈ›i de ocazie.
La urma urmei, chiar şi cele mai pompoase-nmormântări
Sânt cronici È›ărăneşti.
Omul trăieşte pe lume
Pentru a fi admirat, de aceea, se prea poate,
Trăim cu toÈ›ii pentru că vrem să-ncântăm pe cineva.
Popoare-ntregi există pentru-a-ncânta popoare.
Eroice popoare. Popoare dârze.
Înmormântarea unui întreg popor
Înseamnă mii de-nmormântări,
Înseamnă-nmormântarea în parte a fiecăruia,
În cronica omenirii - suma
Cronicilor È›ărăneşti.

Cu celebrităÈ›ile-
E altceva. Au chipul mai înalt,
Ca chipul realităÈ›ii care i-a creat. De parcă
Fiecare dintre ei a fost creat de gândirea multora.
Sânt însă oameni prefăcuÈ›i. Ei n-au nimic
Din ceea ce nu ne-ar plăcea la ei,
Pentru a-i crede mai mult ca eroi,
Pe care i-a născut ocazia,
Ca-n mitul lui Tartuffe, ca personajele din piesele lui
Moliere,
Prea generalizatoare, de aceea şi respingătoare.

Poetul barocului a prezentat celebrităÈ›ile
Abstract, ca Virgiliu. Tu închipuie-È›i
Omul concret. De pildă-n cafenea.
În faÈ›a lui, pe-o farfurie, stă o felie de brânză,
Pe masă - ananasul. Anume aşa.