nu am vorbit niciodată despre asta
icoana ce stă pe noptiera din dreapta mea
nu ne-a intimidat niciodată mai mult
Isus avea același zîmbet blajin de fiecare dată
uneori mă întrebam cum de nu-i lăcrimează
ochii de la prea mult fum de țigară la fel cum se
întîmplă cu ai mei cînd sînt în cluburi de noapte
cum de suportă mirosul de vin alb din paharele
noastre ce le lăsam cu nonșalanță în fața lui
el nu era gelos așa cum e femeia de serviciu
de la facultatea mea care aruncă cu mătura
în cîinii ce se împerechează înaintea ei

trupurile noastre ca argila albă nu sînt conștiente
de existența lor rătăcesc prin Grădina Eden
nu au de cine să se ascundă
șarpele a fost exilat avem dreptul să gustăm
din pomul interzis din pizza amore și sex din plin

diminețile au dispărut am alungat timpul din
sufletele noastre l-am scuipat împreună cu saliva
fără să ne dăm seama acum gurile noastre au un miros sec