Atât de aproape Doamne
și totuși atât de departe,
păcatele între noi fac zid.
Ispitele țes plase în care ne prind;
de atâtea ori diavolul
se dovește pescar priceput
încât uneori mi-este teamă
că nu vom găsi la timp
ochiul Tău de lumină.
Rătăcim.Uneori nu mai găsim calea
alteori sătui de noi înșine
sfârșim tragic în negura promiscuității.
Ne trezim prea târziu.
Ai pus în noi sămânța cea bună Doamne
pe care noi o lăsăm neîngrijită
și care se usucă și moare
fără ploaia Rugilor Tale.
Doamne, apleacă-te spre noi ,
cu mână de părinte,
nu ne biciui, arată-ne din nou drumul.
Învăluiește-ne în lumina cea bună,
trezește-ne din alunecare,
dăruiește-ne cuvântul cel bun al îndreptării,
iubește-ne Doamne atât de mult încât
să devenim una.