ÃŽntre noi
poezia se naște
întotdeauna cu o retină
în plus
sau cu un doi
sau cu un trei,
tu la o margine a părerilor mele
eu întotdeauna
mai aproape de vertical,
de sensul zborului,
de sensul unui cocor,
sau al unui pescăruș,
de sensul unui plămân
într-o respirare neîntreruptă
de la re la re,
tu cu o lună de miere
transpirând rozmarini
dimineața devreme,
eu din două litere
între buzele tale,
tu sărutând silabele
iubirilor mele
închipuite
cu câte un braț
cu câte un genunchi
cu câte o gleznă.

între do și do
tot cântecul nostru:

tu dezbrăcând așternuturi
eu închipuind culori noi.