Căci, acum, buzele mele te cuprind, brațele mele te sărută,
Așteptând, ultima picatura din tine îmi este băută,
Inima mea îți gustă parfumul, plămânii se îneacă în dragoste,
Ușor, funia de amintiri ce mă leagă de tine îngheață.

Căci spini de gheață-mi săgetau inima văzându-te plecând,
Și simțeam ultimii pași făcuți, dorul de tine crescând,
Iar iubirea ce mă ține în viață, iubirea ce o port în tine,
Plecând, ea mă va ucide, până când te vei întoarce la mine.

Căci luptând, de dor, sabia mi se preface în scrum,
E cale spre tine, dar lumea întreagă-mi stă în drum.
Dacă ăsta-i dulcele stil clasic, eu zic că e amar,
Și dacă asta este viața, eu zic că-i un coșmar.

Caci mă uit înapoi și te văd pe-o bancă sub un castan,
Îți odihnești, fericită, capul pe umărul unui puștan
Astăzi e ziua-n care pentru prima dată îl vezi.
Puștanul, eram eu... Oh, Despărțire ! Oare cât mai durezi ?

Căci mă uit în jur și oriunde-aș fii, nu văd nimic,
În tot te văd pe tine, și pe tine nu te văd în nimic,
Stau cu hanoracul în brațe și privirea în carte,
Doar două lucruri ce mă țin departe de moarte.

Căci e seară și peretele mă-ntreabă... "Visezi ?"
Nu-i raspund, dar parca te văd cum dansezi
Te oprești zâmbind și vii să mă-mbrățișezi,
Apoi oftezi și deasupra-ntrebării te-așezi.

Căci mă doare și vreau înapoi, duce-ți-mă-napoi,
Ce caut eu aici ? Parc-ar fii viața de apoi,
Și știu că viața de apoi, pentru mine e un iad,
Și te iubesc ! Întoarce-te ! Nu mă lăsa să cad !