ADIO SAU BUN VENIT

Suzanei, acum departe



Sărbătorisem pe cineva dimpreună cu atleticul meu prieten –
Poetul învingător al personajului principal negativ înveșmântat
în odăjdii preoțești și autor de unic poem vast cât un incunabul
în latinește scris.

Îmi slobozisem din lesă credința pe spinarea câinelui liber
amușinând drumul spre casa din copilărie pe o stradă pavată
cu granit neted când am zărit-o într-un jeep decapotabil. Zâmbea
cu chip străluminat

de un gând misterios secunda primă doamnă a maturității
mele. Năbădăioasă și tristă revenise din rătăcirile-i de ingenuă
și nu m-a găsit, doar ale părinților mei trupuri odihnind
sub metalice cruci

în cimitirul din centrul orașului; acum o petreceau la plecare,
iar eu bucuros îi făceam semne cu mâna de adio sau bun venit
zburând: „Timpul m-a lepădat pe-o margine de tinerețe!” -
un strigăt pe-o râpă

sau pe mal abrupt de apă curgătoare învățat cum fusesem
la marea cacialma fastuoasă a trecerii cu simțurile măcinate
în jocuri pătimașe sărbătoream pe cineva sau ceva alături de
atleticul prieten.”