Suntem actori
Pe scena vieții,
Bieți muritori
Din mâna Sorții.

Scriu vorbe goale
Pe-o coală pustie,
Vorbe cântate,
Sau scrise-n poezie..

Ești tot la fel-
Cum și strămoșii tăi erau.
Nimic schimbat-
Doar chipul tău e nou..

Vorbești ca ei, fără să știi,
Și tot ca ei poți și să scrii,
Și cânți.. la fel ca ei și simți
Și ce folos? și tu vei fii, ca-i tăi strămoși
Printre lumini ce mâin` vor fii uitate..

Și tac, și simt, și-nghit, și cânt
Și totu-i vechi, și nou e tot,
Și nu există alte vorbe
Să pot și eu să le socot
Ca Einstein, Motzart, Kant, Raynolds
Gândiri inovatoare, mari
Să stăruie în viitor, prin coli de cărți,
Printre școlari,
Să fiu un geniu pe pămant,
Să-mi strig numele în mare faimă
..să nu fiu doar un cant...

Și mă trezesc din vis dată afară,
Și stau și-ascult un cânt de cuc
Ce-mi numără ce-a mai rămas
..din viața-mi solitară...