Inima îmi umblă nud pe-o stradă plină de străine
Și nu-mi mai amintesc decât o umbră din sărutul tău.
Poate nici nu știu sau poate mi-e mai bine fără tine
Sau doar încerc să uit că-mi este mult mai rău.

Inima îmi umblă nud și vorbește aiureli pe stradă,
Așa a fost să fie sau pur și simplu nu mai am ce-i face,
Tu nu o mai cunoști sau nu mai este nimeni să o vadă,
A uitat că-n pielea goală n-are voie să se joace.

Inima îmi umblă nud și din când în când se mai oprește
Să te deseneze-n praful de la marginea de drum
Și nu știe dacă într-adevăr o simte sau numai se prostește
Și tu încă ești între „ieri” și „mâine” cel mai simplu „acum”.