când se uită minutarul în sus îmi dau
seama că nu iubesc nimic
cărțile stau la bere și discută despre
mine ca despre vreme, vremea mă salută și ea
ca pe un vecin cunoscut din vedere
iar eu, plictisit de var nu mai visez nori în plete
mobilul s-a supărat pe mine, nu mai vrea
să schimbe o vorbă, nici salteaua nu e în apele ei
se tot fâțâie pe mine ca o fată mahmură și nu-și
găsește locul;azi apa nu-i udă
parcă înghit atomi cât boabele de mazăre unul
câte unul (știu, de obicei cât o mazăre înseamnă
mic, dar azi e azi)
până la masă nu se poate merge în urletele disperate
ale firimiturilor de sub picioare
frigiderul ăsta arătos e ca toți prietenii mei, îmi zic
emană caldură și i se aprinde becul doar când îl deschizi
mai mult de atât ce e de zis despre un frigider
vai, adidașii, chiar nu vroiam să mă iau în ceartă
cu ei, cică de ce stau așa târziu serile și de ce
cheltui așa de mulți bani, le spun foarte calm
să nu-și facă griji și-i iau în picioare să tacă
apartamentul mă vomită intoxicat de alcool ieftin

singur fiind, la povești cu o coincidență ce-mi arată
2 porumbei, o sticlă de 2 litri de vin, o bancă pe care
pot sta liniștiți 3 oameni, dar de obicei stau 2
taci, strig enervat, coincidența râde
azi nu iubesc nimic
doar tânțarii, deși îi omor când am ocazia
ei știu ce am în inimă