Într-un sat,femei pe șanț,
În batiste fără șfanț,
O ascultă pe Luiza,
Ea dezbate astăzi criza.

-Fetelor, încep a spune,
Gata... e recesiune!
Vom mânca puțin și rar,
Uite! scrie la ziar.

Mai surdă, Tanța lu' Jurnea,
Zice că-i ,,rebeliunea''.
-Maică s-a pornit război
Și-o să vină peste noi?

-Of, e bancă dă să nască.
Toate-ncep să chicotească.
-Ce se chinuie mereu
Ca să scoată leul greu!

Uite-l pe-al nostru ales!
A plecat după cules
De taxe, de biruri grele,
Vai de păcatele mele!

Bună ziua domn' Primar!
Ce să facem? dăm cu var...
Alegem și de-o colivă,
Ne-amintim de colectivă.

Ce bine era atunci
Chiar dacă munceam pe brânci!
Mai luam acas' câte-o drugă
Pe alese: groasă, lungă.

Iar încep să chicotească
Primarul ramâne mască.
Îi roșește lunga față,
-Măi Luizo, ești o cață!

-Daaa, acum voi fi umilă.
N-am ca dumneata o vilă...
Eu am ce pune pe masă?
Oare ție chiar îți pasă?

Pentru voi, doar lucruri bune.
La săraci, recesiune.
Pentru voi, lapte și miere,
Amărâților doar fiere.

Sunteți roiul de lăcuste,
Minți mioape și înguste.
Dispari în praful din drum,
Du-te... lasă-ne acum!

Ne-a stricat ziua Primarul,
Mă duc să culeg mărarul!
Revolta în mine strigă,
Fierb apă de-o mămăligă.

ÃŽn sat, criza e de veacuri.
Cine îi găsește leacuri?
Poate Tanța a lu' Jurnea,
Baba cu ,,rebeliunea''?