copacii și-au tras jartierele verzi
urmând să le dea jos la toamnă
vântul bătea precum
clopotele unei biserici
macerând cu norii
stratul subțire de ozon
iar părul ei brunet
se prelingea sublim în atmosferă
parcă urmând să izbucnească în flăcări
ca napalmul pe un gazon vietnamez

decorul amorf o ridica
pe o estradă impozantă
de unde gesturile ei vădite
jucau piese de Shakespeare
în fața retinelor mele
upgradate la rangul de
photoshop

alina
au să te fure într-o zi
dunele turbulente de aer
și ignobil plutind
vei emigra în statele unite ale altui bărbat

tu nu știi
îmi zice ea
că deja am emigrat înspre țărmurile tale
și nu știi să te bucuri de ceașca asta
plină cu ceai de vise
din care tot sorbim
fără să ne mai săturăm