Și-ți spuneam că m-am născut primăvara
din roșul macilor adormiți
din peniță și din acuarelă
că m-am născut să-ți ating sufletul
să te despic până la esența fibrei
și să-nțeleg felul în care respiri
prin mine
prin fiecare por
născut din tine
contopit cu marea
ai gust de sare și
miroși a piersici coapte.

Îți șopteam prin piele
primăvara roșesc iubirile prin maci
timizi de mai
eu m-am născut la adăpostul petalelor roșii
din schița uitată pe noptieră
într-o noapte albă
leac pentru insomnie.

Știi că te caut în pata de culoare
uitată pe paleta pictorului nebun
știi că te disec de forme
și te dezbrac de esență
în timp ce te îmbrac cu parfumul
toxic ce mă reprezintă
miros a flori sălbatice.

Nu te pot iubi decât la umbra
femeii copil
nu te pot atinge
decât dacă te așezi lângă mine
să privim împreună
apusul și nudurile
reflectându-se în mare

în timp ce respiri prin mine

în timp ce te caut în nisip
cu picioarele goale
strecurând femeia
prin mâini de copil

construindu-și castelul de nisip
adăpost de copilărie...