Ciocanul lui Teodosian

Ne trebuie mai multa poezie .
Ne trebuie mai mult umor .
Prea multe rele-au inundat planeta .
Prea multe crime la televizor .

Rotiti in carusel : servici si casa .
Copiii nostri nu ne mai cunosc .
Bieti somnambuli orbecaind in transa
Pentru-un ciolan ciudat cu gust anost .

Traim parca acum clipa din urma
Cand fiii nostri mamele-si ucid
Cand pruncul care-a stat in al ei pantec
Ajunge sa comita un “ madricid “ .

Spun “ madricid “ caci nu gasesc cuvantul
Care sa-nsemne omorul de parinti .
Nici dictionarele nu pot cuprinde
Faptele nostre cand iesim din minti .

As vrea sa stiu ce e cu lumea noastra
Si poate incercam s-o vindecam .
Mai mult umor , mai multa poezie
Va face bine , sigur , tuturor .

E timpul sa ne-ntoarcem la cultura
Valorile sa le desprafuim .
Si din roboti cu sufletul de caine
Sa incercam din nou oameni sa fim .

E vremea sa ne cautam poetii
Pe care i-am gonit cu pietre noi
Atunci in iarna lui ’89
Cand i-am redus la stadiul de strigoi .

Sa reaprindem “ Flacara “ sperantei
Ca lumea poate fi si altcumva .
Si sa cantam in cor visele noastre
Iar poezia s-o refacem stea .

Inca mai cred in om si-n omenire
In binele ce poate fi a tuturor .
Mai mult umor , mai multa poezie
Sa vada lumea la televizor .

Cand ti-ai strivit atunci propria mama
Ai vrut poate tot raul sa-l distrugi
Tot raul planetar care te-ndeamna
Sa faci ceva cand nu poti sa-l induri .

E-adevarat ca lumea noastra stramba
Nu este chiar un leagan pentru voi
Copiii veacului post-Ceausescu
Cand bunul simt e-n lada cu gunoi .

Cand am iesit pe strazi in ‘89
Nu am stiut c-am fost niste dementi
Schimband oligarhia comunista
Pe niste tradatori incompetenti .

Cand unii au averi si le e bine
Si n-au dureri in cot de cei saraci
I-ai intreba : “ Ce faceti voi cu mine ?”
Dar ti-este frica si atuncia taci .

As vrea sa cred ca va veni si ziua
Cand raul lumii se va micsora
Cand va ramane-o trista amintire
Ciocanul lui Teodosian .


Teodor Munteanu
20 iulie 2009