Am fost departe și acum am venit acasă,
în prag sunt flori de iasomie, covor de amintiri,
teii fredonează simfoniile preferate,
șacalii morbizi au disparut din curte
și-n crengi nu mai stau atârnate vise ucise
sunt obosită...
m-am imbrăcat prea mult timp cu cerul ca să nu mă vezi...
nu m-ai uitat..
nici eu,
dar nu mă aștepti cu fanfară,
nu e genul Tău,
șoaptele Tale de iubire le știm doar noi
și uneori văzduhul...
sunt singura fără Tine!
Am stat prea mult timp incuiată în pivnița cu gânduri sumbre,
acum sunt acasă iar,
zâmbești...
și cerul parcă dispare,
nu mai simt nevoia să mă ascund,
Tu ești ciudat dar asta nu mă mai doare!