E zodia șopârlei, spun bătrânii,
când fără de răcoare rămân nucii,
strigoi se-ascund în umbrele fântânii
și se topesc strămoși sub talpa crucii
și cumpăna amiezii a crăpat
și macii sângerează prea curând
și apa-și face-n prund de albii, pat,
spre tainițe din miezuri lunecând.
În cuib ascuns, lent șerpii se-ncovoaie
foșnind a pustiire și-a nimic
se uscă buza pietrei după ploaie
și râu-și plimbă peștii morți în dric.

Învârtoșată, luna curge-n gârlă,
fierbinte ca o piele de șopârlă.