Când îmi vor cânta lopețile rugăciuni,
zalele sărutându-mi-le,
Eu voi privi nemernic pe nemernici și pe tăblița mea
va muri o fiară, un ucigaș.
Laconic va cânta vântul cu mâinile în buzunare
și vor fâșăi rochiile cerului răcit, lacrimile
toate vor atârna în pod, de sfori.
Suflecând mânecile, cărarea se va întinde alene prin codri.
Codrii care susură rugăciuni ziua și noaptea.
Câinii toți vor fi docili în ogrăzi.
Lupii toți vor uita de pradă.
Zăpada va fura piciorul trecătorului pe străzi...
Când mă voi înfășura cu toga pamântului,
după ce voi pune zale puternice în juru-mi,
vor veni toți viermii în audiență la mine;
vor veni toți viermii la regele pamântului;
voi asculta plângerea fiecăruia;
apoi mă voi crăpa în diferite puncte.
Și viermii se vor culca în crăpaturile cărnii
și se vor tăvăli ca în sânul lui Avram,
în mine. Și dacă va veni cineva îl rog
să-mi spuie fiară, să scuipe în mormântul meu
ca într-o scuipătoare de spital, ca nu cumva
să se molipseasca alții din scuipatul lui risipit pe humă.
Un amvon va cerși un preot și nu va fi...
Se va forma o băltoacă în gura mea,
o băltoacă cu acid sulfhidric, ca în laboratorul
celui mai puturos chimist.
Și vor trece lupii și vor râde ca oamenii,
iar porcii toți își vor astupa nasul cu bucăți
de cârpe și eu voi fi un râs galben ca un os
cariat și voi pute a carie seculară,
o carie care a ucis un dinte puturos
de-l ocolesc ciorile și cucuvaiele..
Și lupii vor râde prin păduri smulgând
frunze copacilor, lăsând copacii să înghețe de frig.
Și numai pentru a-și alcătui orchestre simfonice și jazzuri...
Vă rog, nu spuneți că a murit o
fiară și ștergeți cuvântul de fiară din tăbliță.
Mai bine spuneți adevarul, că a murit un porc.
Fiindcă prea era cârpă ca să fie fiară.