Ai ochii negri, mincinosi si rai...
Fantanile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licarind in fund,
Ce ma atrag spre-adanc - ca ochii tai.

Cand vreau sa plec ma tii in loc cu un cuvant.
Asa se zbat copacii in furtuna:
Ca pentru fuga crengile-si aduna -
Dar radacina-i leaga de pamant...

De azi in colo n-am sa-l mai iubesc...
Dar cand ii vad privirile pagane
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc - de maine!

Pe zi de trece-ti seaman tot mai mult...
Asa, izvurul ce s-arunca-n balta
Se-nvaluie cu malul laolalta,
Si-n loc sa-i spele apele verzui -
Isi tulbura izvorul apa lui...

Arar in ochii-mi dragostea surade...
Si buruiana prinsa de pripoare,
In ciuda stancii goale si aride,
Tot infloreste, vara, cate-o floare.

Vorbeste-mi bland, mi-e inima bolnava...
Iubirea mm-a intampinat cu ura:
In loc sa-mi toarne cate-o picatura,
Mi-a dat intreaga, cupa-i cu otrava.

Cand voi pleca ma cei uita usor
Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel:
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit in el...

Mi-e fata impietrita ca o masca
Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga...
Chiar diamantul, ca sa sclipeasca,
Ii trebuie o raza s-o rasfranga...

In clipa cea din urma-a judecatii,
Isi vor primi zadarnica rasplata
Si ochii tai- ca n-au stiut sa planga,
Si ochii mei - ca n-au ras niciodata.

Nu-mi mai aduce flori de liliac,
Nici zambetele tale inflorite -
Ca primavara noastra care-ncepe
E trista ca o toamna pe sfarsite...

Pastreaza-mi mana mea intr-ale tale,
Sa stam asa, alaturi amandoi...
Nu simti ce singuri am ramas pe lume
De cand iubirea nu mai e cu noi?

Ma urmaresti ca pasarea de prada,
Ma iscodesti cu ochii reci si rai-
Si uiti ca, daca-s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai...

De catva timp, in fiecare seara
Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat
Si-atat de trist ca nu mai stiu anume
De l-am trait, ori numai l-am visat...

Iubirea-ntarziata se anina
De zambetele tale-nselatoare,
Cum se anina florile-n gradina
De ultimile raze de la soare...

Azi mi-a venit cu ochii calzi si biuni,
Si nu l-am intrebat de unde vine:
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i inflorita pentru tine...

Te vad mereu ca-n clipa de pe urma:
Incremenit in capul scarii,
Cu zambetul iutat in coltul gurii,
Si-n ochi - taisul crud al nepasarii...

Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna-i rece si egala:
E ca o floare artificiala
Pe-o pajiste cu maci arzand in soare...

Am vrut, in ciuda zanbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat, sa nu ma mai intorc...
Dar azi din zori de zi iti umblu-n cale!

Esti rau>Dar cand aud c-o spune altul,
Ma uit in jos si strang din pumni si tac:
Ca numai eu in toata lumea asta,
Am dreptul sa te cert... si sa te-mpac!

Azi imi vorbesti de luna si de stele,
Ti-e glasul bland si ochii de ispita,
Dar porti in suflet vesnic incoltita,
Samanta aspr-a suferintii mele...

Iubirea ta de-a pururi schimbatoare
Imprastie pe vant otrava-i fina,
Ca nu-i albina numai pentr-o floare,
Nici floare pentru-o singura albina...

Ce demon, oare, mi te-a scos in drum?...
De-ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi-l deschida-acum,
Tot raiul nostru dulce l-as alege!

Eu am sa plec cu sufletu-mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire,
Baniutor si trist si-nfrigurat...

Am inchinat iubirii trecatoare
Sclipiri de suflet si scantei de rime -
Insangerate jerbe funerare
Pe un mormant in care nu e nime...

M-am resemnat: atat a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele-n apus
Si-astept raspunsuri - care n-or sa vie,
La intrebari - pe care nu le-am pus...