Pe scrinul scund, pe masa de mahon
Cleștarul cupei picură amurg.
Pe liniștea lăutei fără zvon,
Pieziș petale de lumină curg.

Atinsă, struna tainic a sunat...
Și Sân-Nicoară din icoane vechi
Rămâne mut cu deget ridicat
Și cântecul tăcerii în urechi.

Se cern garoafele de Luchian
Și sângerate cad din rama lor,
Prin florile unui chilim oltean
Sperioase păsări se înalță-n zbor.

Pe-o strachină un cerb a tresărit...
Și de pe raft, din fiece volum,
Poeții ies s-asculte liniștit
Un cântec risipit ca un parfum.