Zarea-i plină
de foc și lumină,
soarele trimite
raze opărite
și pârjolește
tot ce-ntâlnește.

Nu-i nor pe cer
și plin de mister
vântul s-a furișat
de nimeni aflat,
stă acum ascuns
în loc de nepătruns.

Frunzele-s ofilite
și de apă vlăguite,
florile-s toate supărate
c-au fost uitate
și nici roua dimineața
nu le mai spală fața.

Căldura, e mare
și, e atâta soare,
o mare de lumină
strălucește senină
și arde la-ntâmplare
de la mic la mare.

Doar la malul mării
sub albastrul zării,
lumea-i fericită
de soare-ndrăgostită,
chiar de-i căldură mare
bucuria plutește-n zare.