singurul model de inel e al meu
piatra are o făcătură deloc întâmplătoare
o despicătură a apelor cum numai în perfecțiune poți întâlni
o desfecătură de putreziciuni de grandorile despuiate ale iluziilor purulente
de toate stârvurile conștiinței ăsteia care-și zic îndoieli și ne pot agasa
piatra e demnă de purtătorul ei inelat în sinele pe care și-l poartă cu răsfăț
singurul model îmi stă înveșmântat pe deget ca o mărturie a biruinței mele neînfrânate
de nicio grimasă a durerilor viețuite
e un inel trebăluit în durele metale ale singurătății
ale momirii propriei emfaze propriilor duhuri epurgate de prostiile dimprejur
e o reușită
ca un medium care poate regla eternitatea amăgelilor dispărute
clipă de clipă
racordând-o la mine
îngurgitorul de propria și continua amăgeală
a unui purtător de inel cu piatra despicată în apele limpezi ale încrederii
șlefuite în carnea insațiabilă a dorinței de sine