petice de cărămidă
toamnă întinsă pe pereți
în casa noastră unsă cu pasteluri
casa noastră cu frisoane
și palpitații neurastenice

și totuși
deslușești foșnet de velur
în patul nostru rapace
unde-nainte să cadă pleoape
osmoză de buze și viciu capricios
dantelează întunericul

deși
jalea tronează lubric
perpetuă
în viscerele gândirii mele
atâta timp cât încă mai
exiști Tu
voi continua să scriu
dumnezeu cu literă
mică