Copilă și bună și rea
și neprihănită și aprigă,
în agonie uneori,
ai pleoapele despuiate de vise...
Frumusețea ta neîndoielnică
alunecă prin aer
urlănd neliniștea ce-ți curge prin gând.
Cu îmbrațișări sălbatice,
feciorelnice,
mâinile tale răcoroase sugrumă depărtările.
Invidiez statutul tău temporar
de prințesă ce-și poartă noblețea
prin castelele fără nume;
de țărancă plămădind ogoarele
cu gust de pâine aburindă;
de măicuță uneori ce împletește smerită
rugăciunea cu o lacrimă vie, vibrândă;
de citadină ades,
fericită să-și târâie eleganța umbrei,
pe ciment ,sau pe zgură.
Alteori iei din greșeală,
forma trupului meu.
Locuiește-mă de vrei
și ploaie de cuvinte voi fi
umezind pănă la nerv
un vers fără rimă.