așadar totul se repetă totul e ciclic
când se despart amanții în toiul nopții
după câteva ore de pălăvrăgeală pe marginea fortului
și le plimba briza sărutul umed peste cefele uscate
vii tu cu nikonul tău de turist indiscret
să le imortalizezi fețele de babuini
așadar totul se premiază ca o mulțime de coronițe pe creștetele copiilor
ca o mulțime de cicatrici pe burta diabeticului
când se deschid magazinele de dulciuri
apoi se închid seara se trag obloanele și apare placuța pe geam closed
ca o umbră de liliac pierdut in ținutul straniu
când adorm plăcintele între aburii cu iz de dovleac și ciuperci
când vorbele tale se preling pe buza paharului de J&B
până și lumina asta chioară în holul imobilului lumină de nimic
e mai albă și mai curată decât inima ta lampadar cu mărgele de sticlă
până și forma peruzelei e mai șlefuită decât diamantul tău
cu care te lauzi în fața prietenelor de cafea
la taclale cu jagermeister și whisky cream
iubito câtă neliniște în zâmbetele și duminicile noastre
ora 20.00 e timpul sa intelegi
ceasul deciziilor pauze imense între cuvinte
zâmbete rostogolite pe pielea catifelată plină de realism
sâni alunecând în pagina nescrisă mutilând-o
timiditatea se înverșunează să ramână în epiderma mea
ca o boală de piele
parcă aș avea un stigmat și aștept în continuare îngerul
să mă elibereze de mine
să mă elibereze de tine
să pot scrie liniștit decent undeva la mansardă
în parpalacul cenușiu
un poem autobiografic