În pădurea obosită de atâta tevatură
sau alți urși de mamă bună
ce mai stau cu țâța-n gură
zboară timpul ca năluca,
zboară prin tribună
salutând la buzunar
cea mai bună pungă.

Din ograda pietruită printre ușile tocite
și o casă bântuită
de fantasme rătăcite
doi pereți priveau afară
ochii lor, ferestre sparte
amintiri de-odinioară
în batistă înnodate.