De ce te avânți copilărie ,
Prin codrii verzi și prin câmpie ?
Prinzi viață-n glas de ciocârlie ,
Te pierzi în versuri pe hârtie ...

De ce te lași purtată-n vânt ,
Ca o frunză spre pământ ?
Și apoi te înalți usor în cânt ,
Fluturată de-un cuvânt ...

De ce te scalzi în mângâieri ,
În însorite primăveri ?
Apoi pictezi în mii culori ,
Un vis ivit de nicăieri ...

De ce te ascunzi tiptil , tiptil ,
Într-un suflet de copil ?