Prima pagina


Intai eram mic...oare eram?
Apoi inspre zorii zilei roua trezea epiderma adormita,
Dupa un somn demult predominand,
Cu ochii inca inchisi pe jumatate
Am cutezat sa ma ridic si sa privesc.
Lumina arzatoare strivea fara oprire privirea mea,
Dar intunericul din care tocmai pasisem spre lumina,
Mult mai infricosator parea acum vazut cu ochii,
Dupa un lung cugetat insa negura fu ingropata,
Lumina aratandu-se,m-a insfacat
Cu dintii ei atat de tare incat mi-e greu
Sa mai privesc in departare.
Acum continuu sa fiu mic dar tind spre o lumina
Ce ma orbeste dar e dulce,un dulce care poate
Sa lumineze-n orice rani oricat de-ntortocheate.
Dar e un drum atat de lung...
Cosmaruri ce te-ademenesc
Sunt tari si grele piedici pun,
Cat inca pagini scrise sunt
Increderea in ele imi pun .