mi-e dor de tăcere, mi-ai spus;
țineai ochii închiși
și mâinile îți adormiseră
între coapsele mele;
nu știam
dacă mai ești lângă mine
și nu știam
dacă tu îmi vorbeai
sau bătrânul
sau copilul
sau luna;

erai viu în toate tăcerile tale,
eram moartă în visele mele aztece;
marea era deasupra noastră,
crescuseră pești în grădină
și-n noaptea sărată și udă,
pluteam amândoi în derivă,
viu și mort
în lumină;