Sâni-ți nuferi peste ape,
Ochi-s mări învolburate,
Prizonieri ce vor să scape
ÃŽn extaz noapte de noapte.
Buzele-ți rostesc doar șoapte,
Pielea-i albă ca de lapte,
O ating și vreau doar fapte
Vorbele-s simple păcate.

Drumul ăsta n-are drumuri
Și dispare ca și fumul,
Părăsit sub foc de tunuri
În minte-ți păstrez parfumul

Iar când zori-s fără ceață
Văd iubiri de altă dată,
Flori uitate într-o piață
Cu mireasma lor mă-mbată
Și-n culori de dimineață
Chipul tău suav s-arată,
Flacără ce arzi în gheață
Văd lumina fără pată.

Drumul ăsta n-are drumuri
Și dispare ca și fumul,
Părăsit sub foc de tunuri
În minte-ți păstrez parfumul.

Știu când salcii se apleacă
Tu rostești o vorbă dragă
Și așteăt tăcut să treacă
A durerii lungă sagă.
Sub cer sur de bătălie
Moartea flutur-a ei coasă
Pe un câmp de păpădie,
Am pierdut drumul spre casă

Drumul ăsta n-are drumuri
Și dispare ca și fumul.