Am privit odată o lebădă și zborul ei
... dansând o stea în noapte.
Am ascultat odată o lebădă și glasul ei
...tăcea izbind pământul.
...era lebăda albastră.

Am privit odată o lebădă...
“Ascultați!” - le-am spus,
“Ascultați cântecul lebedei albastre!”
Și glasul ei...nu mai lovea pamântul.
Au început sa râdă.

“Priviți castelul!” - le-am spus,
Priviți castelul lebedei albastre,
Pe stâncă, sus o stea ea ne dansează!”


...Un fulger luminase sus, până la ea.
Și vânătorii...-n jos priveau vânatul:
- o lebădă -


Dar, nu... Nu era ea.
A mea cânta.
Acolo sus, cânta mută
Lebăda albastră.