Diavol ce-mi furi inocența-n frânturi
săruturi albastre se pierd pe-nserat
și plouă pe sânii mei uzi de păcat
căci ți-am umplut palmele
cu trupul meu firav
ai uitat?
sentimentu-i cambrat
prea strâns, corset inădușitor
iar lângă plopul de oțel
mă doare un vultur pofticios
ce se infruptă din inima mea sângerândă.
Satirizând copacii
peste care am pus ură
urcam pe liane, prin gropi
în abis
ziua absentă azi pleacă pe lună
și rămâne între noi
doar ceea ce am scris.