cred că liniștea se va naște din burta mea de lumină.

aștept.

limitele sunt deja desfăcute din cer și din piatră și din numele tău în care eu nu mai încap

doar în cazul în care ai fi ucis cu privirea
în cazul în care nu te-ai feri de albastru
doar atunci

și numai dacă tu ai crede că pot să îndur încă o toamnă fără tine. o toamnă despre care nu am putea să vorbim în care paganini ar zbiera încăierând armoniile.

eu nu vreau să pricep singurătatea ți-am spus că nu-mi pasă de existența asta din care picură sânge de lup. amar.

dincolo. cerul încape în burta de lumină din care te nasc neștiind că nu mai există dimineți.

chiar așa voiam să te întreb ce ai făcut cu zorile. ce ai făcut cu atâtea păsări.