agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3264 .



poemul peste care a coborât înserarea
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [elian ]

2009-08-31  | [This text should be read in romana]    | 



I
n-au fost primiți în casa bunului gospodar decât cei cu beregata învinețită de mușcături
la vremea aceea se vorbea despre neputință ca despre o a doua natură
nu era nimic demn de privit cu atenție acolo
pe dușumeaua curată străluceau umbrele serii
visasem o întâlnire întâmplătoare cu mama undeva între pietrele nordului
și era plin de sânge visul acela

poate doar omul din Lună mai știa câte ceva despre cum se traversează podurile
în rest eram niște călători fără prea multă răbdare înălțam cruci la marginea apei
desenam îngeri păzitori pe toate zidurile construiam case din lemn așezam flori la ferestre
atât

din copaci creșteau fețe colorate grotesc o luam de la capăt mereu de la capăt
abia se mai vedeau ca prin ceață viețile noastre subțiri întinse peste garduri la uscat
era o vară cu mult praf cu drumuri care duceau scurt înspre case de împrumut
scriam cuvinte apoi le aruncam înspre ceruri cu teamă

II
și glasul se pierdea printre zgomote fără înțeles exersam rotirea pământului pe degete
ne închipuiam că suntem tineri și că mai putem încă domestici sălbăticiunile nopții
oricum hainele ne miroseau puternic a fum a îndepărtare și-a ceață
trupurile noastre ostenite începeau să dea semne de plecare

atunci l-am văzut

plutea peste ape fața îi era acoperită de un soare străin aburul zilelor noastre nu ajungea până la el
sângera și nu îi era rușine jilavă noaptea i se așezase pe umeri
uscate mâinile sale cu tremur blând mângâiau pământurile pe care le cucerisem din nebăgare de seamă
avea să trăiască mai mult decât noi el era poemul peste care a coborât înserarea


ascultă acest text în lectura autoarei

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!