Culoarea asta curbată a timpului ,
prea curbată-n mine ,
prea tăcută-n sine...
Culoarea asta de seară cimentoasă,
din stropi de materie constantă
și antimaterie fredonată
de pozitroni pe-o buză castă .
Culoarea asta-mi pătrunde-n sinusuri ,
se bălăcește-n oase
și mă umple de concepte spiralate .