Chiar de plouă , sau de ninge,
Ea-și poartă “crucea” solitar.
Vocea ei care te stinge,
Cântă numai magistral.
*
Magistral face”bătuta”,
Ce-o moștenește din bătrâni.
Vie, nu face pe muta,
Olteanca-i prima-ntre romani.
*
Trilu-i iute de pe scenă
Ce ni-l oferă dumneaei,
Nu e zgomot de sirenă
E numai farmec și scântei.
*
Scântei ies și din privire,
Și-un zâmbet larg și jucăuș.
Olteancă vie în sclipire,
Olteanc-a fost, e și acuși.
*
“Olteanco, dacă nu mă-nșel,
Când te afli lângă mine
Iți bate inima la fel,
Numai tu știi pentru cine”.
*
Olteanca e ca o vioară,
Ce o alintă cântărețul.
Deosebirea este doară,
Vârsta-i scade veșnic prețul.

Strofa a 5-a este împrumut de la
Vasile Coban(parafrazat)