spre locul în care stă moartea la pândă
oamenii își poartă așteptarea
ca pe o svastică scrijelită pe inimi

cu trupuri lipite de cer și iubiri într-o groapă comună
cu frigul în suflet și o cruce în ochi
poticnindu-se fiecare pe câte-o golgotă
se așează la rând
frumoși imposibili
locuiți simultan de bătrâni și copii
prinși într-o lungă procesiune spre locul din care
numai oamenii ies în pământ
ca o cruce cu brațele îndoite