Instinctual
vorbim despre cifra doi.

o mângâiem atent între unu și celălalt unu
și apoi
nu mai urmează nimic.

tu iți împarți secundele
în palmele strânse în cheia Sol
și eu te împart atent
cu o gură
sau cu un ochi
întotdeauna cu publicul de partea mea
dintr-o singură respirare
a portativului.

Vioara încă
se aude din cutia cu balerine
și apoi un pian.

noi ne ținem de mână sub toamna asta
de septembrie
care ne controlează în bagaje
în inimi,
în sfinți,
în sân,
cu câte un copac,
cu câte o ploaie
sau cu câte un leu din marmură albă.

Un leu alb înlocuiește un leu negru
noi,
locuim împreună în lei diferiți.

Portativul își strânge dirijorii firavi,
se aud păsări
se aud culori
părăsindu-și locurile din Sala Palatului
în șir indian
o culoare,
o pasăre,
o culoare,
o pasăre,
eu,
tu.