Dimineața mea,
cu gust de cafea
a dezertat pe timp de vară
fiindca am uitat-o afara,
agățată cu-n cârlig
de razele care frig.
Ca o șerpoaică s-a prelins în noapte,
mirosindu-i a castane coapte,
și dusă a fost!
Acum, eu mi-am făcut alt rost:
aștept pios la cotitură
somnul sa mi se topească-n gură
și să prind in sân, cumva,
dimineața altcuiva.