Ne prezentăm ca doi șucari
Coțcari ceva ce n-am cuvinte,
Cei mai a-ntâia miștocari,
Să moară- ăla care minte!

De când e lumea lui Tănase
E drept, ca teritoriu-i mică,
S-a râs cu poante ce despică
Și nu umor hopa mitică.

De când e lumea lui Tănase
S-a râs spumos, cu asta gata,
S-a dat umor și cu bucata,
A curs umor și cu găleata.

Chiar și pe timpul cel urât
S-a râs, s-a râs cu foamea-n gât,
Și din glumițe în glumițe
S-au dat pe unde șopârlițe.

Pe unde le-a gustat tot neamu’,
Pe unde-a dat și Hurezeanu’.
Și-au fost trimise înapoi
Umor haios în haine noi.

Și de atuncea, ce mai vrei?
S-a râs mereu, s-a râs: ok.