”m-am născut gata plâns”

adevărat, treaz din stern până dincolo de lumea
cea veche, lumea din carne și os
te-ai născut
când crucile erau înălțate să aprindă lumini
și oamenii își strângeau în pumni praful, umbra
de atunci nu ai mai suportat
falsa venire pe lume, nici cuvintele fără suflu
pumnii tăi noduroși au strivit blesteme
au ars paginile negre ale poeților

astăzi nu voi lăsa pe nimeni să te plângă, astăzi
ei, cei care te-au însoțit
vor scrijeli pe scoarță, vor însemna pe lemn
un vers fără umbră
fără început sau sfârșit

nu știu în ce limbă îți va scrie fiecare suflet, nu știu
dacă în lacrima lor
tu vei auzi oceanul sau vei aștepta
să le sece și neputința, și revolta, și mâhnirea
și, înseninat, le vei așterne o liniște în inimă
așa cum nici înainte, nici după nașterea lor
nu au avut vreodată

nu, nu ai căzut rănit, trupul tău este acum la marginea
nevăzută de odihnă
unde m-ai întâlnit în prima iarnă

”go away, go away...”



*poetului mihai leoveanu, însoțindu-l de astăzi între lumi