sosonii eii erau pline de glod de culoare
sura amaruie...
Si femeia tot colinda printre tufele de rosii
care defapt nici nu ave-au de gand sa razbata la soare...
Culoarea lor verde-albastra...
Si pamantul plind e buruiene...
Totul par-ca se intelese sa-i strice dispozitia...
Dar ea Zambea...
Si zambetul eii misterios circula incet de la buze la
Ochii ei azurii ca zarea in mijlocul
Verii...
fara nouri cerul isi batea joc de munca eii...
Femeia cara apa cu o galeata mare din lemn de stejar...
Dar soarelle nemilos se prefacea ca nu vede si nu stie...
Ca femeia se misca din ultimile rasputeri ale eii...
Buzele zambeau iar ochii netezeau tufele mari de rosii...
Rosii...
Si vecinele se minunau ...
e seceta afara si la noi parca-i Sahara...
Iar la ea totul e verde...
Si rosiile se falesc cu verdeata lor aprinsa...
femeia zambea fericita ca rosiile eii
Se bucurau de dragostea care venea din tarina plina de
Apa...
Astazi - a zis ea incet ca sa nu oa auda altii- fetelor
eu v-am udata mai cu multa Apa...
Trei ziele n-am sa fiu...
Pleca la gradina...
Si a plecat...
Iar rosiile nu au asteptat...
Si le-au furat...
Altii din
Ograda
Vecina...