Lumi albe peste lumi negre,
Drumuri de praf peste drumuri de rouă
Și un Prometeu în mijlocul vieții:

Mă uit la această mână
Și această mână nu este a mea.

Mă uit la aceste picioare
Și drumul pe care merg, nu este al meu.

Mă uit să îmi oglindesc chipul în ape limpezi
Și chipul meu nu îl recunosc.

Mă închid în tăceri să aud freamătul vieții
Și în tacere se stinge tot ce îmi este dat să aud.

De zmee și iubiri vreu să îmi înălțat sufletul
Însă acest suflet nu mai este al meu.