Catrene pentru trecut, prezent
și viitor

Tânăr, șarmant, se știe
Și stilat până la cer,
Cu substanță cenușie
Domn de mare caracter.

Calmul său te relaxează
Și firea-i de așezat,
E adânc când meditează,
Dar gândește-aprofundat.

Idolul său, Domn’Paler*koch-ul
Adânc în cute cerebrale,
Și-a contaminat „bobocul”
Din măiestria dumisale.

„O spun cu vârsta mea epocii
În graiul nostru românesc,
Că toamna numărăm bobocii
Da-n alte anotimpuri cresc.”

E copt cu predilecție
El e-n afara epocii,
Toamna numărăm bobocii
Dar el e o excepție.

Excepția enervează,
Epatează, concurează,
Dar pe orice circumspect
Îl trimite la respect.

Epilog
Vor trece implacabil anii
Dar el, n-are a se teme,
Îl admir și eu și fanii,
Azi l-am prins eu în catrene.

*koch este agentul patogen simbolic
(metaforic) de transmitere a spiritualității
de la maestru la succesor, de la maestrul
Octavian Paler la Mihai Gâdea.

Notă. Strofa in ghilimele este de împrumut
de la confratele Florea Florescu
"În alte anotimpuri cresc", m-am referit
la faptul că domnul Mihai Gâdea e mult
prea stilat și cultivat pentru tinerețea sa.