Părul alb (varianta I, la care am renunțat)

Dacă pe cap, podoaba capilară,
E toată albă, ca de bătrânel,
Nu ai înțelepciunea similară,
Căci cauza e doar un porumbel


Unui scriitor (epigrama din concurs)

În parc, pe soclu, poți vedea un bust
Tronând, cu o podoabă capilară
De porumbei albită, similară
Cu scrisul lui: acid, dar de prost gust.



Pentru a nu fi reluate comentariile de pe pagina concursului, dar și pentru a le răspunde pe rând, le voi relua aici:


Deliman Leontin: " "Cu scrisul lui: acid, dar de prost gust." :dac-ar fi bazic(leșietic) ar fi mai bun la gust d-le "câștigător"?"

Repet răspunsul pe care l-am dat și în celălalt subsol. N-am spus că prostul gust se datorează acidității, dacă intenționam asta aș fi spus "acid, deci de prost gust". Sunt două atribute independente. Inițial am vrut să spun "acid și de prost gust", dar cum aciditatea, în scris, ar putea fi o calitate, am ales "acid, dar de prost gust". Ca o observație, am ales "acid" nu numai pentru că este un posibil atribut al scrisului, ci pentru că (este știut) urmele de porumbel (în Constanța, cele de pescăruș) sunt acide și atacă vopseaua de pe mașini.


Ioan Jorz: " Cea mai bună epigramă - singura care este epigramă - este a lui Dan Norea, desigur, dar nu e de premiu! Poanta, cu statuia căcată de porumbei, este bătătorită. De maeștri! A tras-o la "temă" - mai bine decât ceilalți, respectând rigorile. "The rest is silence"! "

În primul rând, nu sunt de acord că e singura epigramă din etapă. Aș putea enumera cu ușurință încă șapte-opt. În al doilea rând, după mine "statuia căcată de porumbei" nu este poanta, ci tematica epigramei. Cu argumente de genul acesta poți demonta orice epigramă despre soacră, guvern sau Adam și Eva. Dacă a mai scris cineva o epigramă care face o paralelă între stilul unui scriitor și urmele de porumbel de pe statuia acestuia (ceea ce nu exclud, dar nu am cunoștință în momentul acesta), abia atunci ar fi o poantă bătătorită.
În plus, cred că originalitatea poantei vine și de la dublul sens al celor două atribute "acid" și "de prost gust".


Rodean Ștefan-Cornel: Epigrama nr. 21, în opinia mea are o poantă bună, dar, în același timp:
- are probleme de limbă, nu este clară construcția, în general, și în special nu este suficient de exactă în ceea ce privește acordul din ultimul vers; adică, bustul are o podoabă capilară, care (podoaba capilară) este similară cu scrisul, adică este "acidă" (podoaba), nu acid; cercul este închis, oricum ceva la feminin nu poate fi "similară" cu ceva la masculin; acesta a fost motivul depunctării mai serioase din partea mea; dacă am greșit, cer scuze;
- ritmul ultimului vers nu este chiar perfect; versul se încheie cu patru cuvinte monosilabice, din care, cele mai importante, în realizarea poantei sunt "dar" și "prost", care sunt neaccentuate, în timp ce particula "de" apare ca accentuată; aici am mai depunctat puțin.

" Revin, cu scuze, la comentariul meu anterior și renunț la fraza "...cercul este închis, oricum ceva la feminin nu poate fi "similară" cu ceva la masculin...", deoarece altceva am vrut să spun cu aceste cuvinte."

Ioan Toderașcu: " La prima lectură, am fost tentat să dau o notă mai bune pentru epigrama lui Dan Norea, dar citind-o a doua oară am sesizat acea neconcordanță de care vorbea Cornel Rodean: nu podoaba capilară e similară cu scrisul, ci "albeața" produsă de porumbei."

Cornel, primul reproș nu îl înțeleg, de altfel ai renunțat la el, parțial. Evident, similaritatea este o comparație, ori în "albă ca varul" nu văd niciun dezacord, nicio problemă de limbă. Totuși, pentru a lămuri problema, încearcă să citești astfel: podoaba capilară, (după ce a fost) albită de porumbei, este similară cu scrisul lui (care este) acid, dar de prost gust. Cornel, unde e dezacordul? Ioane, unde e neconcordanța?

Al doilea reproș stă ceva mai mult în picioare. Dar Cornel știe cât de puțin, deoarece în general, cuvintele monosilabice pot fi accentuate după dorință. Citez "la cuvintele monosilabice, accentul este diferit, de cele mai multe ori, funcție de interesul versificației". E adevărat, există recomandări (substantivele să fie accentuate, particulele neaccentuate), dar nu obligativități.


Există și aprecieri la cealaltă extremă. O voi cita numai pe cea argumentată, nu și enunțurile de genul "foarte bună", "cea mai tare", "de antologie".

Valeriu Cercel: Eu am remarcat-o pe ultima, cu numarul 21 care spune foarte multe intr-o crosetare a cuvintelor, de maestru.


Ca de obicei, adevărul e undeva la mijloc, nu neapărat la egală distanță :). Ce i-aș reproșa eu epigramei în cauză? La prima vedere, absența unei poante puternice, care să te lovească în moalele capului, să rămâi încremenit două-trei secunde, după care să izbucnești în hohote. Dar e mai degrabă o epigramă satirică, iar poanta puternică este o calitate sine qua non a epigramei umoristice.
Mai degrabă i-aș reproșa lipsa de cursivitate. Are prea multe pauze, se citește cu hopuri.

Toate cele de mai sus nu sunt gratuite. Au scopul de a demonstra cât de subiectivă este aprecierea unui juriu, mă refer la epigramiști competenți și cu experiență în domeniu. În acest caz (dau numai exemple de nume consacrate, situate la extreme), Florin Rotaru, Grigore Chitul, Iurașcu-Tataia au văzut-o pe locul I, cu note peste 8, iar Cornel Rodean și Ioan Toderașcu au depunctat-o. De acum încolo mă voi gândi de două ori înainte de a acuza pe organizatorii unui festival de "aranjamente de culise".
Adevărata explicație, după mine, este următoarea: în mod inconștient, când citești o epigramă (nu mă refer la catrenele cu greșeli flgrante), mai întâi îți spui "mi-a plăcut" sau "nu prea mi-a plăcut". După care începi să cauți argumente - poantă, construcție, prozodie. Adică, oricât de științific am analiza, străvechiul "de gustibus" rămâne valabil.

Poate că, mai mult decât la epigrama mea, fenomenul este vizibil la cea a lui Nelu Gârda. Dar despre asta, revin pe pagina lui.